Nu exista zi sa nu ma plimb prin oras, cu treaba bineinteles. Asa am cunoscut un baiat, ce-i drept un pic cam negru de felul lui si ciufulit, care-si castiga existenta cersind… Tot timpul cand il vedeam ii dadeam cativa banuti, asa a inceput sa-mi cunoasca masina. Cand cobor, ma saluta politicos, ma intreaba ce fac… Uneori cand nu am bani sau timp, ii spun, si atunci ce credeti ca-mi raspunde? Las ca-mi dai altadata! De-aia imi place de el , nu-i ca restul de care nu poti scapa.
S-a intamplat o data sa mearga mama cu masina si cand a coborat, nu sa-i ceara bani, el a intrebat numai unde sunt eu!
Intr-o zi vrut sa-i dau 1 leu, i-am intins banii si n-a vrut sa-i ia. Mi-a spus sa-i dau altadata, ca eu tot i-am mai dat…
Dar nu asta m-a mirat cel mai mult. Am uitat sa precizez ca si sora-mea e ‘clienta’ lui fidela . Anul asta de 8 martie, sora-mea si prietena ei, se plimbau prin zona unde ‘patruleaza’ Dracusorul (asa-i spun eu, ca ii sta parul in sus ca niste cornite, dar nu din rautate l-am poreclit ci ca mi-e drag) si ce sa vezi… La un moment dat aud ele ca fuge cineva in spatele lor, dar nu si-au facut griji pana ce nu le-a strigat. Se intorc si ghici cine era? Cersetorul, dar nu ca sa ceara bani ci ca sa le dea cadou martisor !
Nu exista zi sa nu ma plimb prin oras, cu treaba bineinteles. Asa am cunoscut un baiat, ce-i drept un pic cam negru de felul lui si ciufulit, care-si castiga existenta cersind… Tot timpul cand il vedeam ii dadeam cativa banuti, asa a inceput sa-mi cunoasca masina. Cand cobor, ma saluta politicos, ma intreaba ce fac… Uneori cand nu am bani sau timp, ii spun, si atunci ce credeti ca-mi raspunde? Las ca-mi dai altadata! De-aia imi place de el , nu-i ca restul de care nu poti scapa.
S-a intamplat o data sa mearga mama cu masina si cand a coborat, nu sa-i ceara bani, el a intrebat numai unde sunt eu!
Intr-o zi vrut sa-i dau 1 leu, i-am intins banii si n-a vrut sa-i ia. Mi-a spus sa-i dau altadata, ca eu tot i-am mai dat…
Dar nu asta m-a mirat cel mai mult. Am uitat sa precizez ca si sora-mea e ‘clienta’ lui fidela . Anul asta de 8 martie, sora-mea si prietena ei, se plimbau prin zona unde ‘patruleaza’ Dracusorul (asa-i spun eu, ca ii sta parul in sus ca niste cornite, dar nu din rautate l-am poreclit ci ca mi-e drag) si ce sa vezi… La un moment dat aud ele ca fuge cineva in spatele lor, dar nu si-au facut griji pana ce nu le-a strigat. Se intorc si ghici cine era? Cersetorul, dar nu ca sa ceara bani ci ca sa le dea cadou martisor !
Vorbesc în continuare fără să-mi dau seama că de fapt mi se dictează tot ceea ce zic, toate cuvintele, chiar şi tonalitatea pe care trebuie să o folosesc. Stau puţin pe gânduri, ceva nu e bine. Cine îmi dictează mie oate astea?! Şi, de ce?! Mai stau puţin şi meditez , doar n-am înnebunit… De ce aud înainte scena ce urmează ? De fapt, care scenă?! Că nu sunt actriţă, nu lucrez nici în televiziune, atunci de ce toate astea?
Zâmbesc şi îmi aduc aminte că de fapt nu mi-e străină situaţia. Mi s-a mai intâmplat şi altă dată să aud ce va urma, să simt acel sentiment ciudat, care în termeni literari se numeşte „déjà vu”. Am înţeles că mai sunt oameni care au experimentat aşa ceva, nu sunt nebună şi nici paranoică.
Când se întâmplă îmi place să fiu foarte atentă, să ţin minte fiecare cuvânt, fiecare detaliu, ca să văd dacă va coincide sau nu cu realitatea . Până acum aşa a fost de fiecare dată. Uneori chiar mi-am propus să schimb intenţionat unele cuvinte , unele gesturi , să nu fie ca în scenariul auzit în cap…Dar n-am reuşit.Totul se întâmplă prea repede, vorbele îmi ies din gură înainte să le pot opri…
Mă tot gândesc de ce avem voie să ştim ce va urma (chiar şi preţ de câteva clipe) dacă nu putem schimba nimic? Sau, putem? Sau, am primit a doua şansă , avem voie să corectăm ceva din trecut şi, ca să nu greşim din nou, cineva ne suflă cuvintele… Dar atunci, trebuie să le lăsăm să curgă, n-avem voie să le schimbăm…
Vorbesc în continuare fără să-mi dau seama că de fapt mi se dictează tot ceea ce zic, toate cuvintele, chiar şi tonalitatea pe care trebuie să o folosesc. Stau puţin pe gânduri, ceva nu e bine. Cine îmi dictează mie oate astea?! Şi, de ce?! Mai stau puţin şi meditez , doar n-am înnebunit… De ce aud înainte scena ce urmează ? De fapt, care scenă?! Că nu sunt actriţă, nu lucrez nici în televiziune, atunci de ce toate astea?
Zâmbesc şi îmi aduc aminte că de fapt nu mi-e străină situaţia. Mi s-a mai intâmplat şi altă dată să aud ce va urma, să simt acel sentiment ciudat, care în termeni literari se numeşte „déjà vu”. Am înţeles că mai sunt oameni care au experimentat aşa ceva, nu sunt nebună şi nici paranoică.
Când se întâmplă îmi place să fiu foarte atentă, să ţin minte fiecare cuvânt, fiecare detaliu, ca să văd dacă va coincide sau nu cu realitatea . Până acum aşa a fost de fiecare dată. Uneori chiar mi-am propus să schimb intenţionat unele cuvinte , unele gesturi , să nu fie ca în scenariul auzit în cap…Dar n-am reuşit.Totul se întâmplă prea repede, vorbele îmi ies din gură înainte să le pot opri…
Mă tot gândesc de ce avem voie să ştim ce va urma (chiar şi preţ de câteva clipe) dacă nu putem schimba nimic? Sau, putem? Sau, am primit a doua şansă , avem voie să corectăm ceva din trecut şi, ca să nu greşim din nou, cineva ne suflă cuvintele… Dar atunci, trebuie să le lăsăm să curgă, n-avem voie să le schimbăm…
Am dat de melodia asta , recunosc , nu din intamplare, am cautat-o pe net, iar acum depanam amintiri , numai eu si cu mine. Imi aduc aminte de profa de engleza care ne punea casete cu muzica, filme… bineinteles numai daca eram copii cuminti. Iar noi, cum sa nu fim cuminti?! Orice numai sa scapam de scris. Stateam toti gramada si ascultam "Seasons in the sun" ori ne uitam la "Aventurile lui Tom Sawyer".
Am dat de melodia asta , recunosc , nu din intamplare, am cautat-o pe net, iar acum depanam amintiri , numai eu si cu mine. Imi aduc aminte de profa de engleza care ne punea casete cu muzica, filme… bineinteles numai daca eram copii cuminti. Iar noi, cum sa nu fim cuminti?! Orice numai sa scapam de scris. Stateam toti gramada si ascultam "Seasons in the sun" ori ne uitam la "Aventurile lui Tom Sawyer".
A fost ca-n filme… dragoste la prima vedere.Totul a inceput intr-o zi frumoasa de iarna cand eu si prietena mea ne plimbam prin parc.Am trecut pe langa o multime de tineri, amici de-ai nostri.Bineinteles ca ne-am apropiat sa salutam si atunci isi ridica capul sa ne salute si un baiat care statea pe banca.Pe el nu-l vazusem pana atunci dar l-am remarcat imediat; avea niste ochi mari albastri si un zambet care ii lumina toata fata.Ne-am mai intalnit intamplator dupa doua sptamani cand nu a ratat ocazia sa ma invite la dans…Se pare ca nu s-a terminat melodia pentru ca dupa opt ani noi inca dansam…
A fost ca-n filme… dragoste la prima vedere.Totul a inceput intr-o zi frumoasa de iarna cand eu si prietena mea ne plimbam prin parc.Am trecut pe langa o multime de tineri, amici de-ai nostri.Bineinteles ca ne-am apropiat sa salutam si atunci isi ridica capul sa ne salute si un baiat care statea pe banca.Pe el nu-l vazusem pana atunci dar l-am remarcat imediat; avea niste ochi mari albastri si un zambet care ii lumina toata fata.Ne-am mai intalnit intamplator dupa doua sptamani cand nu a ratat ocazia sa ma invite la dans…Se pare ca nu s-a terminat melodia pentru ca dupa opt ani noi inca dansam…